Posts

Asa cum faci orice, asa faci totul!

Image
Ne-am mutat cu atelierul. Intr-un spatiu mai mic. Micut, dar cald si cochet. De voie de nevoie tot ce incapea in 2 camere si un depozit a trebuit sa restrang la o camera si un dulap.  Mereu mi-a placut ordinea. Oamenii aia care stiu exact de unde sa ia nasturasul care trebuie cusut. Care se duc direct la tinta cand cauta o hartie. Oamenii care sunt ordonati. Si organizati. Si mereu mi-am dorit sa fiu si eu asa. Credeati ca sunt?! :))))) V-am pacalit. Nope! Nu-s!  Am tot incercat sa fiu. Fac ordine. Fac cutiute, le pun  pe caprarii, scriu pe ele, pun actele frumos in dosare, dar nu stiu cum se intampla ca tot nu le gasesc :))))))) Forfecuta nu e niciodata la locul ei, desi i-am tot desemnat locuri de-a lungul timpului, pungile ba sunt prea multe ba nu mai gasesc niciuna, iar cand am nevoie de un act important mai intai ma trece durerea de burta la gandul ca trebuie sa il caut si e posibil sa nu il gasesc... Fac exceluri, calendare peste calendare, caut metode de a ma orga

Calatoria. Incotro?!

Image
2017. Italia. Franta. Spania. Israel. Indonezia. Malaezia. Anglia. Pe mare, pe uscat, in aer. Orase cu zgaraie nori, zumzaind de oameni. Oameni care ies din magazine cu sacosele pline. Cu ursuleti sau pinguini de plus in brate. Cupluri. Straight sau nu. Familii cu copii galagiosi sau adormiti. Tineri. Batrani. Veniti de peste mari si tari sau de-ai locurilor. Zambitori sau incruntati. Grabiti. Incotro oare? Apoi orase mici, satuce. Zumzetul e altfel. Sacose mai putine. Si oameni mai putini. Unde-or fi plecat?! Si parca nu mai sunt asa grabiti. Respira. Paca zambesc mai mult. Sau doar mi se pare mie. Casute mici. Iar la poarta arde cate un betisor parfumat alaturi de o ofranda adusa zeilor. Parca timpul se masoara altfel. Sau doar mi se pare mie. Si eu, printre ei. Cateodata ma uit la ceas, grabita, sa am timp. Alteori respir. Si timpul e tot acelasi. Caut. Sa vad, sa cunosc, sa ma relaxez, sa ma bucur. De calatorie. Si culmea este ca, pe langa forfota si cladiri si peisaje

Flux si reflux...

Image
Bali, Insula Paradisului. Tanah Lot, templul la care se poate ajunge doar cand este reflux si oceanul iti da voie sa pasesti pe roca vulcanica pentru a putea fi binecuvantat... Si mai apoi plaja din Seminyak, unde, la apus, se strange toata lumea pentru ca sa priveasca oceanul. Apa creste, apoi se retrage. Si chiar daca se retrage si curentul te trage inapoi, totusi, oceanul este din ce in ce mai aproape.. Geanta lasata in siguranta pe nisip este, dupa 10 minute, deja uda.. Oameni de toate etniile, toate culorile, copii mici, femei carora religia nu le permite sa se dezbrace in costume de baie, familii, indragostiti, adolescenti, bastinasi, turisti, toti laolalta, celebreaza. Oceanul. Fluxul. Viata. Divinitatea din ei. Zeii. Divinitatea suprema. In aer se simte Viata. Bucuria in stare pura. Bucuria pentru ceva atat de simplu si totusi atat de maret. Valurile inspumate ale oceanului ne mangaie pe toti in aceeasi masura. Ne imping catre aceeasi directie. Ne trantesc de nisip c

Povestea lui NU POT

Image
Acum cateva luni am fost invitata la o cafea. La Milano :)))) Dupa ce am scos niste Ahhhh-uri fara sens, am zis "Pai, NU POT". Pai, da, nu puteam pentru ca.... si aveam niste explicatii. Reale de altfel. Foarte reale. Mintea mea deja plecase in toate directiile... O cafea la Milano... De ce m-ar invita la o cafea la Milano? Ca de abia ne-am cunoscut. De fapt, ne-am vazut doar o data impreuna cu alti prieteni. Si oricum, in zilele alea aveam atelier. Si NU PUTEAM sa nu il tin. Si mai trebuia sa o duc si pe prietena mea la tara. Si, si.... Replica a venit prompt: "Nu exista NU POT. Vrei sau nu vrei?" Ok, asa e, dar eu mai am niste explicatii. Chiar NU POT. Apoi, zilele trecute m-a vizitat iar smecherul de NU POT.  Si stiti ce am observat? NU POT asta e prieten cu nenea DAR. Il mai tii minte? De cate ori nu ai spus: "Da, DAR NU POT, pentru ca...."?! Oho, eu am zis de multe ori. Si inca mai zic. Chestia faina e, acum, imediat ce iese pe

Ziua Feedback-ului

Image
O sa radeti, stiu!!! Insa cred ca am inceput sa gasesc, la aproape 40 ani, utilitatea Dexului. Cuvinte pe care sunt sigura ca le stiu, capata o alta semnificatie. Cu totul alta!!! De exemplu, inainte sa citesti mai jos, da-ti o definitie a feedbackului. Nu trisa! Iata acum ce scrie in Dex: FEEDBACK=  )  Retroacțiune  ( 1 ) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare "In scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului fata de influente exterioare"  "In scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului fata de influente exterioare"  Si inca o data!! "In scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului fata de influente exterioare"  Deci, feedbackul este despre echilibru. Nu despre dezechilibru. Nu despre a arata cu degetul. Descpre mentinerea stabilitatii fata de influente exterioare!! Echilibrul meu, interior. Eu nu stiu cum

Povestea lui "Dar"

Image
A fost odata ca niciodata un ceva pe nume DAR. Si încă mai e :) Treaba insa e ca nu ma mai păcălește asa ca inainte. I-am venit de hac dansului! Pai sa va spun. DAR se da prieten bun. E cu mine demult, din copilarie. Poate si cu tine. De fapt, e atât de smecher încât nici nu am băgat de seamă ca e pe langa mine atât de des. Smecher nevoie mare apare când vreau sa fac ceva. Eu pot sa cred ca e prieten cu mine, ca, poate chiar ma atenționează sa nu fac vreo prostie. Si ma uit in Dex. Iaca-ta: DAR (dex)=  Conj.  I. (Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative) 1.(Arată o opoziție) Cu toate acestea, totuși. ◊  Expr.   D-apoi (bine)  sau  dar cum să nu,  se spune ca răspuns negativ la o propunere.  Woww. .. Se pare ca si in Dex DAR este o negație. De multe ori de intampla sa vreau sa fac ceva si sa apara el, DAR. - Vreau sa merg pe munte... Da, DAR nu am cu cine. (Au trecut 2 ani de atunci) AMANARE - Vreau sa dau la psihologie. Da, DAR, ce o sa spuna tata? (Au

Desen...

Image
Ma trezesc de dimineata, devreme, ceea ce nu îmi sta in obicei. De fapt, doar îmi plăcea sa dorm mai mult. Acum îmi place sa ma trezesc devreme. La ora 5 îmi deschid brațele catre cer si multumesc pentru încă o zi minunata din viata mea. Ies in grădina si respir. Adânc, cu bucuria vieții care curge prin mine. M-am lasat de fumat demult. Acum respir. Cu adevarat. Nu mai tind sa fiu, pentru ca doar sunt. Soarele ma mângâie usor pe obraji si ma încălzește mereu, chiar si când afara este frig. Grădina mea nu este mare, dar este plina de viata. De iubire si de liniște. Desi in Bucuresti, zgomotul si agitatia orasului nu se simte. Poate pentru ca încă este devreme si oamenii încă dorm. Sau, in fine, marea majoritate. Câți dintre noi ne trezim dis de dimineata sa multumim?! Sau câți dintre noi ne aducem aminte sa multumim?!  Am invatat sa am grija de flori. De iubit le-am iubit mereu, dar la neglijam mereu. Acum am un adevărat ritual. Le privesc, la ud cu dragoste, le plantez... Si s