Flux si reflux...

Bali, Insula Paradisului. Tanah Lot, templul la care se poate ajunge doar cand este reflux si oceanul iti da voie sa pasesti pe roca vulcanica pentru a putea fi binecuvantat...

Si mai apoi plaja din Seminyak, unde, la apus, se strange toata lumea pentru ca sa priveasca oceanul.
Apa creste, apoi se retrage. Si chiar daca se retrage si curentul te trage inapoi, totusi, oceanul este din ce in ce mai aproape.. Geanta lasata in siguranta pe nisip este, dupa 10 minute, deja uda..

Oameni de toate etniile, toate culorile, copii mici, femei carora religia nu le permite sa se dezbrace in costume de baie, familii, indragostiti, adolescenti, bastinasi, turisti, toti laolalta, celebreaza. Oceanul. Fluxul. Viata. Divinitatea din ei. Zeii. Divinitatea suprema.

In aer se simte Viata. Bucuria in stare pura. Bucuria pentru ceva atat de simplu si totusi atat de maret.
Valurile inspumate ale oceanului ne mangaie pe toti in aceeasi masura. Ne imping catre aceeasi directie. Ne trantesc de nisip cu aceeasi forta. Suntem la fel desi atat de diferiti...

Noi le facem fotografii, pentru ca sunt diferiti. Ei vor sa faca fotografii cu noi. Pentru ca suntem diferiti. Valurile insa se poarta la fel cu noi toti. Suntem multi, dar de fapt suntem doar Unul.

Imi imaginez ziua in care ma voi putea uita la tine si voi putea vedea, simti, cu adevarat, ca Tu esti doar un alt Eu. In care voi reusi, cu smerenie si cu iubire, sa pasesc langa tine, nu mai in fata, nu mai in spate, si sa ma port cu tine asa cum m-as purta cu mine insami.

Si imi imaginez cum ar fi lumea astfel?! Poate o sa zici, ok, e ceva irealizabil. Poate chiar e irealizabil! Si totusi, nimic nu ma impiedica sa fac sa fie asa lumea mea. Si apoi, lumea mea mica dar mare in acelasi timp, interconectata cu lumea ta, mica dar totusi mare si ea, interconectata cu lumea lui si a ei, formeaza o lume mica mai mare si mai frumoasa...

O lume in care Tu poti fi Eu iar Eu pot fi Tu...

Ma apucasem sa scriu despre cat de greu este sa inaintezi contra curentului...