Shape Your Dreams

Ora 6.00 am. Pe plaja. Cerul incepe sa prinda nuante rosiatice. Un amestec de lumina, intuneric, albastrul marii si roscatul cerului. Amestec de nastere, iubire, lacrimi, zambete, bucurie, melancolie... Oamenii isi scot aparatele de fotografiat pentru a surprinde Soarele. Eu nu. Nu astazi. Astazi simt ca ochii si sufletul pot prinde cu mult mai mult decat un aparat foto iar emotia care ma invaluie este ceea ce imi spune ca ceea ce simt acum de un catralion de ori mai mult decat as putea surprinde vreodata intr-o fotografie... Ochii nu mi s-au desprins de la cer, de la cercul de foc, care, incet incet si totusi atat de repede, anunta viata. O noua zi. Inca o zi. Astazi. Am vazut Universul, Pamantul rotund care incet incet, a permis Soarelui sa se ridice si sa imi aduca o noua zi. Am vazut viata. Am simtit viata. Te-am simtit pe tine si am plans. Am plans pentru ca, acum fix un an, ai decis sa pleci, sa te intorci in Lumina, in Iubire. Si ti-am spus ca Te iubesc. Ti-am spus Iarta-...

Se spune ca starea de confuzie este premergatoare momentului Wow. Eu zilele astea am tot ramas in confuzie. Este ceva cu despartirile astea. De fiecare data simt de parca a plecat o bucata din mine. Fiecare om este frumos. De la fiecare barbat care a trecut prin viata mea am invatat ceva despre mine. De la fiecare barbat pe care l-am strans in brate am amintiri frumoase. Pe fiecare l-am iubit. Pe fiecare l-am pretuit.  Amintirile raman acolo, in trecut, dar fac parte din mine. In fiecare barbat am vazut o comoara si fiecare mi-a oglindit o parte din mine. Si fiecare m-a ajutat sa fiu un om mai bun. Este vorba despre clipe, clipe de bucurie, fericire, iubire. Clipe de care m-am bucurat si care mi-au ramas in suflet. Si pentru fiecare sunt recunoscatoare. Nu socotesc ca am pierdut pe cineva. Este ca vorba aia din vanzari "Nu poti sa pierzi ceea ce nu ai". Iubirea nu este despre proprietate. Nu este despre frica. Iubirea este iubire. In toate formele ei... Cand mi-...

Intr-o zi am inceput sa numar zilele. Am inceput cu ziua 3. A existat si ziua 1, dar niciodata ziua 0. Ziua 3 a venit cu momentul de wowww, cu constientizarea schimbarii, sau a inceputului schimbarii. A mea. Schimbarea a inceput demult, am stiut-o, am simtit-o. Dar ziua aceea a fost speciala. A fost ziua in care, constient, am vazut, am simtit, cum rotitele ruginite pana atunci au inceput usor sa scartaie. Le-am tot uns, dar am facut-o inconstient. Se pare insa ca fiecare picatura de unsoare si-a facut treaba, in liniste, fara sa deranjeze cu nimic sistemul. Invechit de altfel. Apoi rotitele au prins viata si la fel si sistemul. Eu, oamenii din jur, perceptiile mele, limitarile mele... Perspectiva a devenit cu totul alta. Groapa in fata careia ma tot poticneam sau pe care ma tot chinuiam sa o ocolesc s-a facut dintr-o data mica. Sau poate doar mi s-a parut mie mica. In fond si la urma urmei este vorba despre perceptie si despre alegeri. M-a facut sa ma gandesc la Timp, la acea fr...

- Gata, m-am prins! mi-a spus. - Ok... nu prea intelegeam ce vroia sa spuna. - Stii cum e cand te duci la un examen? Cand iti bolboroseste burta si e acolo, chiar acolo in stomac, gheara care te strange si parca nici nu poti sa inghiti bine din cauza unei presiuni in gat? Aia e gheara!! E exact ca la examen! Eu, intr-o sala, cu oameni cunoscuti, sau necunoscuti. Eu care am tocit pe branci. Da, invatam mereu si totusi simt acum ca, parca pierdeam esentialul :)          Apoi asteptarea... Cand stiu ca vin subiectele. Oare ce imi pica? O sa stiu? Daca nu imi aduc aminte? Nu mai vin odata? Imi amintesc brusc ca sunt totusi niste parti pe care nu le stapanesc asa de bine... Apoi vin transpiratiile. Poate ca nu curge apa pe mine dar simt cum tot corpul mi se scalda intr-o baltoaca. Baltoaca de emotii. O sa trec cu brio? Macar sa iau nota de trecere! Nu, nu, nu ma multumesc cu nota de trecere!           Am invatat pana in ultim...

- Esti bine? - Da...sunt bine, spuse ea. Dar eu o cunosc prea bine.. Nu este bine, zambetul nu ii este zambet si ochii nu ii stralucesc asa cum stiu eu. Mereu a incercat sa se tina tare, sa nu isi arate suferinta. - Si daca, zic eu, ai striga in gura mare " Doareeeeeeeeeeeee!!! Doare al naibii de tare!" Si ai spune: " Simt ca mi se rupe sufletul in doua catralioane de bucatele mici mici, pe care nu stiu cum sa le adun... Sunt atat de multe..." A inceput sa planga. Pe obraji ii curgeau lacrimile, ochii i-au devenit cristale, soapta ii era plina de suspine...Si-a aprins o tigara... Ardea mai mult singura.. Ea doar o privea ganditoare si din cand in cand, printre suspine, mai tragea un fum. - Am mai trecut o data prin asta... Am mai iubit, am mai plans. Mi-am umplut masina de niste haine, mi-am luat copilul si am plecat plangand...Din locul in care se presupunea a fi familia mea, cea pe care am visat-o si o visez ... In care vii acasa si te asteapta cineva cu b...

WHY?! I am almost 40. Though I feel my life is just starting! It's like I am on the road that goes on to the Infinite... Some sun, some shadows and some clouds... But so much peace and so quiet.. I dont see the end of it, but it is a pleasure to be on the way... I feel just like many years ago, when I started to learn for med school. After I learned by heart so many information about bones and organs and blood and whatever it was in that book, at one moment something happened. A Click. A WOW moment. A moment when I suddenly understood the connections between all of those I was learning about! Wow!! What a feeling! I wonder if I became dependent of these WOW moments. Every single time I have a breakthrough it is like I am borned again. It is today the 26 th day since I got out of a relationship.  I don't have any idea why I am counting the days and why I even started. A 7 years relationship. A cage that I built myself. A relationship that I took a lot from in th...