#Ziua52. SI CE DACA?!

- Gata, m-am prins! mi-a spus.
- Ok... nu prea intelegeam ce vroia sa spuna.
- Stii cum e cand te duci la un examen? Cand iti bolboroseste burta si e acolo, chiar acolo in stomac, gheara care te strange si parca nici nu poti sa inghiti bine din cauza unei presiuni in gat? Aia e gheara!! E exact ca la examen!
Eu, intr-o sala, cu oameni cunoscuti, sau necunoscuti. Eu care am tocit pe branci. Da, invatam mereu si totusi simt acum ca, parca pierdeam esentialul :)
         Apoi asteptarea... Cand stiu ca vin subiectele. Oare ce imi pica? O sa stiu? Daca nu imi aduc aminte? Nu mai vin odata? Imi amintesc brusc ca sunt totusi niste parti pe care nu le stapanesc asa de bine... Apoi vin transpiratiile. Poate ca nu curge apa pe mine dar simt cum tot corpul mi se scalda intr-o baltoaca. Baltoaca de emotii. O sa trec cu brio? Macar sa iau nota de trecere! Nu, nu, nu ma multumesc cu nota de trecere! 
         Am invatat pana in ultima zi. Cand aveam senzatia ca nu mai stiu nimic. Si atunci am zis, "la naiba, gata, nu mai citesc nimic. Ce-o fi o fi". Si am incercat sa ma relaxez. Dar asta era doar la suprafata. Off, e exact la fel!! Pana deschid subiectele ma trec toate caldurile!
- Ok... Si?! 
- Si, asta e! Dupa ce vin subiectele, mai dureaza un minut, poate doua. Apoi incep sa scriu, stomacul se linisteste. Gandurile parca isi reiau ordinea si ma linistesc.
        De fapt, ceea ce simt este grija, este incordare, neliniste. Neliniste pentru ca nu stiu ce se va intampla. Neliniste pentru ca mi-e teama. Ca nu o sa stiu, ca nu o sa ma descurc. Desi, am invatat. Este exact aceeasi gheara. Imi e atat de cunoscuta!

S-a asternut linistea...Cateva secunde, un minut, doua, trei, poate chiar mai multe. Ochii ii erau atintiti undeva pe podea. Am ramas privind-o, oferindu-i spatiul de care avea nevoie si in aceasi timp asigurand-o ca sunt aici, cu ea. Ramasese pe ganduri. Cauta. In interiorul ei.

- Mi-era frica, a continuat. Mi-era teama ca nu stiam ce o sa se intample. Se pare ca am uitat sa am incredere in mine. Vroiam doar sa se termine. Atat. Sa imi demonstrez eu mie ca am fost in stare. Ca am facut-o si pe asta. Ca am trecut si peste asta.
A fost doar un examen. Si oricum le-am luat pe toate. Si chiar daca nu le-as fi luat, nu era nici o nenorocire. 
- Ma intreb, daca gheara ar fi acolo sa iti spuna un mesaj, ce ti-ar spune?
-  Ca e ok. Ca e acolo doar ca sa ma tina in alerta. Ca sa fiu pregatita. Este reactia la pericol. Pericolul de a o da in bara. Si daca o dau in bara, ce daca? Ce inseamna sa o dau in bara? Sa nu iau un examen? Sa esuez intr-o relatie? Sa vad realitatea, asa cum e ea? Sa o accept?
- Si cum e? Realitatea? am intrebat-o.
- Perfecta. Atat de perfecta in imperfectiunea ei...Iar gheara e acolo de fiecare data sa imi dea de veste cand ma indoiesc de mine insami. Imi spune ca totul este in regula...
Multumesc...


Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Flux si reflux...

Image
Bali, Insula Paradisului. Tanah Lot, templul la care se poate ajunge doar cand este reflux si oceanul iti da voie sa pasesti pe roca vulcanica pentru a putea fi binecuvantat... Si mai apoi plaja din Seminyak, unde, la apus, se strange toata lumea pentru ca sa priveasca oceanul. Apa creste, apoi se retrage. Si chiar daca se retrage si curentul te trage inapoi, totusi, oceanul este din ce in ce mai aproape.. Geanta lasata in siguranta pe nisip este, dupa 10 minute, deja uda.. Oameni de toate etniile, toate culorile, copii mici, femei carora religia nu le permite sa se dezbrace in costume de baie, familii, indragostiti, adolescenti, bastinasi, turisti, toti laolalta, celebreaza. Oceanul. Fluxul. Viata. Divinitatea din ei. Zeii. Divinitatea suprema. In aer se simte Viata. Bucuria in stare pura. Bucuria pentru ceva atat de simplu si totusi atat de maret. Valurile inspumate ale oceanului ne mangaie pe toti in aceeasi masura. Ne imping catre aceeasi directie. Ne trantesc de nisip c
Read more

Povestea lui NU POT

Image
Acum cateva luni am fost invitata la o cafea. La Milano :)))) Dupa ce am scos niste Ahhhh-uri fara sens, am zis "Pai, NU POT". Pai, da, nu puteam pentru ca.... si aveam niste explicatii. Reale de altfel. Foarte reale. Mintea mea deja plecase in toate directiile... O cafea la Milano... De ce m-ar invita la o cafea la Milano? Ca de abia ne-am cunoscut. De fapt, ne-am vazut doar o data impreuna cu alti prieteni. Si oricum, in zilele alea aveam atelier. Si NU PUTEAM sa nu il tin. Si mai trebuia sa o duc si pe prietena mea la tara. Si, si.... Replica a venit prompt: "Nu exista NU POT. Vrei sau nu vrei?" Ok, asa e, dar eu mai am niste explicatii. Chiar NU POT. Apoi, zilele trecute m-a vizitat iar smecherul de NU POT.  Si stiti ce am observat? NU POT asta e prieten cu nenea DAR. Il mai tii minte? De cate ori nu ai spus: "Da, DAR NU POT, pentru ca...."?! Oho, eu am zis de multe ori. Si inca mai zic. Chestia faina e, acum, imediat ce iese pe
Read more

Ziua Feedback-ului

Image
O sa radeti, stiu!!! Insa cred ca am inceput sa gasesc, la aproape 40 ani, utilitatea Dexului. Cuvinte pe care sunt sigura ca le stiu, capata o alta semnificatie. Cu totul alta!!! De exemplu, inainte sa citesti mai jos, da-ti o definitie a feedbackului. Nu trisa! Iata acum ce scrie in Dex: FEEDBACK=  )  Retroacțiune  ( 1 ) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare "In scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului fata de influente exterioare"  "In scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului fata de influente exterioare"  Si inca o data!! "In scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului fata de influente exterioare"  Deci, feedbackul este despre echilibru. Nu despre dezechilibru. Nu despre a arata cu degetul. Descpre mentinerea stabilitatii fata de influente exterioare!! Echilibrul meu, interior. Eu nu stiu cum
Read more