Plamada din iubire

Se spune ca starea de confuzie este premergatoare momentului Wow.
Eu zilele astea am tot ramas in confuzie.

Este ceva cu despartirile astea. De fiecare data simt de parca a plecat o bucata din mine.
Fiecare om este frumos. De la fiecare barbat care a trecut prin viata mea am invatat ceva despre mine. De la fiecare barbat pe care l-am strans in brate am amintiri frumoase. Pe fiecare l-am iubit. Pe fiecare l-am pretuit. 

Amintirile raman acolo, in trecut, dar fac parte din mine. In fiecare barbat am vazut o comoara si fiecare mi-a oglindit o parte din mine. Si fiecare m-a ajutat sa fiu un om mai bun.
Este vorba despre clipe, clipe de bucurie, fericire, iubire. Clipe de care m-am bucurat si care mi-au ramas in suflet. Si pentru fiecare sunt recunoscatoare.

Nu socotesc ca am pierdut pe cineva. Este ca vorba aia din vanzari "Nu poti sa pierzi ceea ce nu ai". Iubirea nu este despre proprietate. Nu este despre frica. Iubirea este iubire. In toate formele ei...

Cand mi-ai lasat un trandafir pe perna, intr-o zi speciala pentru mine.
Cand mi-ai spus, tinandu-mi fata intre mainile tale si privindu-ma in ochi " Cine nu te iubeste pe tine?!"
Cand am urcat cu masina cu viteza mult prea mare sus, la Borsa si am fost atat de aproape de cer.
Cand imi explicai si imi aratai, dupa prea multe pahare, extraterestrii.
Cand mi-ai spus esti aici ca sa imi aduci Liniste.
Cand am mers prin ploaie si picaturile ne mangaiau obrajii.
Cand strigai la miezul noptii Te iubesc in fata blocului.
Cand ti-am facut fotografii in luminile rosiatice ale apusului.
Cand mi-ai spus ca zambetul meu ti-a adus fericire.
Cand dormeam pe jos, imbratisati, caci nu aveam pat.
Cand m-ai privit in timp ce dormeam, toata noaptea, si mi-ai spus ca sunt un inger.
Cand ne fagaduiam iubire pe vecie.
Cand mi-ai spus ca sunt femeia de la care ai invatat ce este iubirea.
Cand mi-ai scris poezii.
Cand am citit scrisoarea de la tine lunga de 5 metri.
Cand m-ai alintat zvarluga.
Cand te-am imbratisat si ti-am spus ca mi-ar placea sa am un copil cu tine.
Cand ma atingeai si simteam cum tot Universul e in mine.
Cand ma strecuram din casa la 6 dimineata doar sa te strang o data in brate.
Cand imi spuneai cat de minunata sunt.
Cand te strecurai dupa mine, noaptea, cand eu lucram, doar sa ma saruti.
Cand imi spuneai cum ma sorbeai din ochi cand ma priveai dormind si iti doreai sa ma fi putut strange in brate.
Cand imi spuneai ca sunt Om.
Cand ne spuneam te iubesc minute in sir.
Cand imi impartaseai despre the one si imi spuneai ce om frumos sunt.
Cand imi aduceai in pat sandwich-uri cu cascaval topit.
Cand ne spuneam vorbele noastre de alint, doar de noi stiute.
Cand ma trezeam dimineata cu un buchet de flori pe noptiera.
Cand te priveam in ochi si iti spuneam ca mi-esti atat de drag.
Cand imi incalzeai in masina talpile degerate.
Cand m-ai cerut de sotie, si inainte sa stiu ce aveai de gand, iti vorbeam de pe care il tineai ascuns in buzunar.
Cand mi-ai spus ca stii ca pot, ca ai incredere in mine.
Cand imi spuneai ca sunt frumoasa.
Cand planuiam sa avem o fetita pe care sa o chema Ana.
Cand iti multumeam pentru ca ai trecut prin viata mea.
Cand m-ai acceptat asa cum sunt.
Cand am avut curaj sa spun lucrurilor pe nume.


Si asa am invatat sa ma iubesc, sa cred in intuitia mea, sa imi definesc valorile. 
Sa ma observ. 
Sa imi depasesc limitele. 
Sa imi vad tiparele. 
Sa cresc. 
Sa renunt. 
Sa nu mai imi fie frica. 
Sa cred in visele mele. 
Sa ma intreb. 
Sa caut. 
Sa fiu mama. 
Sa plang. 
Sa rad. 
Sa multumesc. 
Sa fiu recunoscatoare. 
Sa ascult. 
Sa fiu un Om mai bun.

Pentru ca noi toti iubim, fiecare asa cum stie. Pentru ca iubesc sa iubesc si pentru ca vad, simt, iubirea din fiecare.
Suntem iubire.
Va iubesc. Pe toti.


Comments

Popular posts from this blog

Flux si reflux...

Povestea lui NU POT

Ziua Feedback-ului