Recunostinta
Amestec de nastere, iubire, lacrimi, zambete, bucurie, melancolie... Oamenii isi scot aparatele de fotografiat pentru a surprinde Soarele. Eu nu. Nu astazi. Astazi simt ca ochii si sufletul pot prinde cu mult mai mult decat un aparat foto iar emotia care ma invaluie este ceea ce imi spune ca ceea ce simt acum de un catralion de ori mai mult decat as putea surprinde vreodata intr-o fotografie...
Ochii nu mi s-au desprins de la cer, de la cercul de foc, care, incet incet si totusi atat de repede, anunta viata. O noua zi. Inca o zi. Astazi.
Am vazut Universul, Pamantul rotund care incet incet, a permis Soarelui sa se ridice si sa imi aduca o noua zi. Am vazut viata. Am simtit viata.
Te-am simtit pe tine si am plans. Am plans pentru ca, acum fix un an, ai decis sa pleci, sa te intorci in Lumina, in Iubire. Si ti-am spus ca Te iubesc. Ti-am spus Iarta-ma si te-am rugat sa ma Ierti. Si te-am imbratisat cu sufletul si ti-am spus ca intr-o zi vom fi din nou impreuna.
Si ti-am multumit ca ai grija de mine asa cum ai avut mereu.
Nu exista inceput si nu exista sfarsit. Totul este eternitate. Eu sunt aici si acolo, peste tot. Si tu esti cu mine mereu.
Si in fiecare Rasarit esti Tu.
Am furat o fotografie, de la altii... :)
Comments
Post a Comment