Ziua 0
Intr-o zi am inceput sa numar zilele. Am inceput cu ziua 3. A existat si ziua 1, dar niciodata ziua 0. Ziua 3 a venit cu momentul de wowww, cu constientizarea schimbarii, sau a inceputului schimbarii. A mea. Schimbarea a inceput demult, am stiut-o, am simtit-o. Dar ziua aceea a fost speciala. A fost ziua in care, constient, am vazut, am simtit, cum rotitele ruginite pana atunci au inceput usor sa scartaie. Le-am tot uns, dar am facut-o inconstient. Se pare insa ca fiecare picatura de unsoare si-a facut treaba, in liniste, fara sa deranjeze cu nimic sistemul. Invechit de altfel.
Apoi rotitele au prins viata si la fel si sistemul. Eu, oamenii din jur, perceptiile mele, limitarile mele... Perspectiva a devenit cu totul alta. Groapa in fata careia ma tot poticneam sau pe care ma tot chinuiam sa o ocolesc s-a facut dintr-o data mica. Sau poate doar mi s-a parut mie mica. In fond si la urma urmei este vorba despre perceptie si despre alegeri.
M-a facut sa ma gandesc la Timp, la acea fractiune de secunda care schimba viata. Care poate face diferenta dintre viata si moarte. Care ni se pare atat de fireasca si de prezenta incat uneori uitam noi sa fim prezenti in ea. Timpul ma cuprinde? Sau eu cuprind timpul?!
Apoi am continuat numaratoarea. Cu inca o constientizare, cu inca un moment de wow in care am mai inteles ceva despre mine, in care mi-am mai depasit o limita, in care am schimbat o convingere, in care am mai depasit, chiar si pentru scurt timp, o frica, in care am mai scos un pic capul din cutie.
In care am respirat o leaca mai adanc.
Am ajuns la ziua 75. Multe zile... Ia uite cum trec zilele. Cand le numeri parca sunt mai multe. Nu se mai da restart la 30, sau 31, ci sunt multe, una in continuarea celeilate, una legata de cealalta. Si totusi, exista doar Azi. Acum.
Azi am constientizat ca Traiesc cu adevarat. Ca, in mod constient, in urma cu cateva zile, am ales sa fiu cu adevarat.
Autentica.
Libera.
Eu.
Am ales sa merg doar pe mana mea. Pe ceea ce simt. Sa spun exact ceea ce simt, atunci cand simt. Sa las frica deoparte si doar sa fiu. Sunt ceea ce simt sa fiu. Fara proiectii, fara scenarii, fara frici. Fara limitari. Libera.
Da, valoarea mea cea mai puternica este Libertatea. Astazi am inteles ce inseamna. Am vorbit pana acum despre asta, am dorit-o, am tanjit dupa ea... Dupa Libertate. Definitiile erau multe. Acum este doar una. Si noua.
Am ales sa ii dau mintii mele un concediu. Binemeritat de altfel. Ca e obosita... De atatea scenarii, de atatea proiectii, de atatea liste cu avantaje si dezavantaje, de atatea programari si conditionari, de atatea lupte, de atatea tipare, de atata zgomot.
Eu fara minte.
O nebuna, ai spune poate. Doar cu simtire.
Eu care am incredere in ceea ce simt, in ceea ce imi sopteste corpul meu. Si uneori vorbeste chiar tare, doar-doar l-oi auzi :)
Eu conectata la mine. La Univers. La Divinul din mine.
Asta este ziua 0. Nici macar ziua 1. Doar ziua conceptiei. Ziua in care Dumnezeu a hotarat sa creeze universul. Apoi a urmat ziua in care s-a facut Lumina.
Si pentru ca, in fiecare zi, Dumnezeu s-a uitat la creatia lui si a mai adaugat cate ceva, voi indrazni si eu, sa creez in fiecare zi, un Univers mai complet.
Universul meu interior care se va reflecta apoi in exterior. Ca si cum mi-as privi reflexia intr-un ocean. Un ocean pe care nici eu, nici tu, nu il putem cuprinde cu privirea. Doar stim. Ca este acolo. Si ca, cu incredere, il vom descoperi pe tot.
Te invit. Sa privesti cu incredere, in interiorul tau, si sa simti, Doar sa simti, ca Esti Infinit. Si sa iti dai voie doar SA FII. Iubire...
Apoi rotitele au prins viata si la fel si sistemul. Eu, oamenii din jur, perceptiile mele, limitarile mele... Perspectiva a devenit cu totul alta. Groapa in fata careia ma tot poticneam sau pe care ma tot chinuiam sa o ocolesc s-a facut dintr-o data mica. Sau poate doar mi s-a parut mie mica. In fond si la urma urmei este vorba despre perceptie si despre alegeri.
M-a facut sa ma gandesc la Timp, la acea fractiune de secunda care schimba viata. Care poate face diferenta dintre viata si moarte. Care ni se pare atat de fireasca si de prezenta incat uneori uitam noi sa fim prezenti in ea. Timpul ma cuprinde? Sau eu cuprind timpul?!
Apoi am continuat numaratoarea. Cu inca o constientizare, cu inca un moment de wow in care am mai inteles ceva despre mine, in care mi-am mai depasit o limita, in care am schimbat o convingere, in care am mai depasit, chiar si pentru scurt timp, o frica, in care am mai scos un pic capul din cutie.
In care am respirat o leaca mai adanc.
Am ajuns la ziua 75. Multe zile... Ia uite cum trec zilele. Cand le numeri parca sunt mai multe. Nu se mai da restart la 30, sau 31, ci sunt multe, una in continuarea celeilate, una legata de cealalta. Si totusi, exista doar Azi. Acum.
Azi am constientizat ca Traiesc cu adevarat. Ca, in mod constient, in urma cu cateva zile, am ales sa fiu cu adevarat.
Autentica.
Libera.
Eu.
Am ales sa merg doar pe mana mea. Pe ceea ce simt. Sa spun exact ceea ce simt, atunci cand simt. Sa las frica deoparte si doar sa fiu. Sunt ceea ce simt sa fiu. Fara proiectii, fara scenarii, fara frici. Fara limitari. Libera.
Da, valoarea mea cea mai puternica este Libertatea. Astazi am inteles ce inseamna. Am vorbit pana acum despre asta, am dorit-o, am tanjit dupa ea... Dupa Libertate. Definitiile erau multe. Acum este doar una. Si noua.
Am ales sa ii dau mintii mele un concediu. Binemeritat de altfel. Ca e obosita... De atatea scenarii, de atatea proiectii, de atatea liste cu avantaje si dezavantaje, de atatea programari si conditionari, de atatea lupte, de atatea tipare, de atata zgomot.
Eu fara minte.
O nebuna, ai spune poate. Doar cu simtire.
Eu care am incredere in ceea ce simt, in ceea ce imi sopteste corpul meu. Si uneori vorbeste chiar tare, doar-doar l-oi auzi :)
Eu conectata la mine. La Univers. La Divinul din mine.
Asta este ziua 0. Nici macar ziua 1. Doar ziua conceptiei. Ziua in care Dumnezeu a hotarat sa creeze universul. Apoi a urmat ziua in care s-a facut Lumina.
Si pentru ca, in fiecare zi, Dumnezeu s-a uitat la creatia lui si a mai adaugat cate ceva, voi indrazni si eu, sa creez in fiecare zi, un Univers mai complet.
Universul meu interior care se va reflecta apoi in exterior. Ca si cum mi-as privi reflexia intr-un ocean. Un ocean pe care nici eu, nici tu, nu il putem cuprinde cu privirea. Doar stim. Ca este acolo. Si ca, cu incredere, il vom descoperi pe tot.
Te invit. Sa privesti cu incredere, in interiorul tau, si sa simti, Doar sa simti, ca Esti Infinit. Si sa iti dai voie doar SA FII. Iubire...
Comments
Post a Comment