Shape Your Dreams

O sa radeti, stiu!!! Insa cred ca am inceput sa gasesc, la aproape 40 ani, utilitatea Dexului. Cuvinte pe care sunt sigura ca le stiu, capata o alta semnificatie. Cu totul alta!!! De exemplu, inainte sa citesti mai jos, da-ti o definitie a feedbackului. Nu trisa! Iata acum ce scrie in Dex: FEEDBACK=  )  Retroacțiune  ( 1 ) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare "In scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului fata de influente exterioare"  "In scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului fata de influente exterioare"  Si inca o data!! "In scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului fata de influente exterioare"  Deci, feedbackul este despre echilibru. Nu despre dezechilibru. Nu despre a arata cu degetul. Descpre mentinerea stabilitatii fata de influente exterioare!! Echilibrul meu, interior. Eu nu stiu cum...

A fost odata ca niciodata un ceva pe nume DAR. Si încă mai e :) Treaba insa e ca nu ma mai păcălește asa ca inainte. I-am venit de hac dansului! Pai sa va spun. DAR se da prieten bun. E cu mine demult, din copilarie. Poate si cu tine. De fapt, e atât de smecher încât nici nu am băgat de seamă ca e pe langa mine atât de des. Smecher nevoie mare apare când vreau sa fac ceva. Eu pot sa cred ca e prieten cu mine, ca, poate chiar ma atenționează sa nu fac vreo prostie. Si ma uit in Dex. Iaca-ta: DAR (dex)=  Conj.  I. (Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative) 1.(Arată o opoziție) Cu toate acestea, totuși. ◊  Expr.   D-apoi (bine)  sau  dar cum să nu,  se spune ca răspuns negativ la o propunere.  Woww. .. Se pare ca si in Dex DAR este o negație. De multe ori de intampla sa vreau sa fac ceva si sa apara el, DAR. - Vreau sa merg pe munte... Da, DAR nu am cu cine. (Au trecut 2 ani de atunci) AMANARE - Vreau ...

Ma trezesc de dimineata, devreme, ceea ce nu îmi sta in obicei. De fapt, doar îmi plăcea sa dorm mai mult. Acum îmi place sa ma trezesc devreme. La ora 5 îmi deschid brațele catre cer si multumesc pentru încă o zi minunata din viata mea. Ies in grădina si respir. Adânc, cu bucuria vieții care curge prin mine. M-am lasat de fumat demult. Acum respir. Cu adevarat. Nu mai tind sa fiu, pentru ca doar sunt. Soarele ma mângâie usor pe obraji si ma încălzește mereu, chiar si când afara este frig. Grădina mea nu este mare, dar este plina de viata. De iubire si de liniște. Desi in Bucuresti, zgomotul si agitatia orasului nu se simte. Poate pentru ca încă este devreme si oamenii încă dorm. Sau, in fine, marea majoritate. Câți dintre noi ne trezim dis de dimineata sa multumim?! Sau câți dintre noi ne aducem aminte sa multumim?!  Am invatat sa am grija de flori. De iubit le-am iubit mereu, dar la neglijam mereu. Acum am un adevărat ritual. Le privesc, la ud cu dragoste, le plantez... ...